Aşa cum arătam în articolul anterior, în perioada de tristă amintire a ,,multilateral împuşcatului” ne-am străduit să ,construim ,,omul de tip nou”. Şi, după cum se poate vedea zilnic la unele posturi ,,economice” de televiziune, o făcurăm şi pe asta. Aşa a spus şi căţeaua olteanului după ca a sărit peste şanţ: ,,o făcui şi pe asta”. ,,Capodopera” noastră, a întregii societăţi româneşti, scoasă în evidenţă mai ales după revoluţie, poartă amprenta unei ,,democraţii originale”. Vorba aceea:,,ca la noi la nimeni”. Până aci, toate bune şi frumoase. Necazul începe doar după ce încercăm să scoatem în evidenţă calităţile noii noastre construcţii: parvenist, chiulău, mincinos, curvar, beţiv, hoţ, parşiv, cinic (unii chiar criminali), lăudăros, ciubucar, etc. Într-un cuvânt, calităţi dintre cele mai neonorante. Aci, se cuvine să aratăm că nu putem eticheta în acest fel întregul popor român care, după părerea noastră este format din oameni modeşti, corecţi în cea mai mare parte, oneşti, serveabili şi cu frica lui Dumnezeu. Nu, nicidecum. Dorim să arătăm doar că din rândurile sale, se desprinde o masă destul de însemnată de indivizi cărora le place să se considere drept reprezentanţi ai acestuia, să vorbească mereu în numele său, chiar să ,,plângă” pe umerii săi. Este vorba de ,,emanaţii” revoluţiei şi de progeniturile lor (la noi până şi politica se transmite ereditar), cu studii îndoielnice, un fel de semidocţi care, conform principiului ,,cine se aseamănă se adună”, s-au adunat şi ei într-o masă destul de însemnată care se numeşte pompos ,,clasa politică”. Ei ne reprezintă peste tot, cu ei defilăm în lumei, ei se străduiesc să ne compromită peste tot, chiar şi în Parlamentul european. Profită de faptul că nu-i opreşte nimeni. Cum ete posibil aşaceva, vom arăta în rândurile de mai jos:
Totul porneşte din interiorul ţării, un sat fărăr câini. Aici unii se străduie (cum-necum) să urnească ţara din criza în care se găseşte. Opoziţia frânează (sabotează), în numele poporului, suţinută până şi de justiţia care ar trebui să o pună la respectul legilor. Guvernul propune proiecte de legi, opoziţia le boicotează încă înainte ca acestea să fie prezentate în Parlament. Dealtfel, nici la cele prezentate în Parlament opoziţia nu totdeauna participă, părăseşte sala. Cum se numeşte asta, altfel decât sabotaj? Unele partide din opoziţie, prin ,,iluştrii” săi reprezentanţi, când văd că nu au alternative la ceea ce ei numesc ,,proiecte antisociale” chiamă masele de cetăţeni să iasă în stradă, să dărâme guvernul, să schimbe preşedintele ţării, să înlăture de la putere partidele care prin votul popular au ajuns acolo. Cum se numeşte această acţiune, altfel decât încercare de lovitură de stat? Justiţia tace. Oare de ce? În asemenea situaţii, la unele televiziuni, mai ales la două dintre ele (nu vreau să le nominalizez, să nu mă acuze că vreau să le compromit, au ele îsile grija asta, de a se autocompromite în ochii telespectatorilor), o întreagă armată de lătrăi, cu pretenţii de ,,analişti politici, analiţti economici, analişti militari, etc” un fel de Mafalda pricepuţi la toate, dirijaţi (a se înţelege orchestraţi) de nişte moderatori ce se vreau a fi neutri, dar vizibil rău intenţionaţi ,,analizează” tot timpul acuzator şi compromiţător doar la adresa puterii. Dar şi aici fiind vizate mai mult doar câteva persoane: în special Traian Băsescu, preşedintele ţării; Emil Boc, primul ministru Elena Udrea, ministrul turismului. De ce? E vizibil, chiar foarte clar, opoziţia vrea, cu orice preţ, să acceadă la putere. Nu are răbdare ca cei de la putere să-şi ducă mandatul până la capăt. Ei vreau alegeri anticipate. De ce? Or fi adus ,,ăştia” cumva minerii în Bucureşti? Au uitat cumva că tocmai ei au fost aceia. Memoria nu ne înşeală. Astea cum se numesc altfel decât subminarea puterii de stat, instigare la revoltă populară şi atac la persoană, toate fapte condamnate de Codul Penal. Justiţia tace şi în acest caz. În acest caz, fireşte, ne putem întreba: cât de grav trebuie să încalce liderii opoziţie, susţinuti de lătrăi de tipul nistoreştilor, ciovicilor, cristeştilor, dumitreştilor, popeştilor, voiculeştilor şi alţii care singuri se prezină pe la amintitele televiziuni, pentru ca justiţia să se autosesizeze, char şi numai pentru simplul motiv de a apăra legalitatea, persoana sau autoritatea de stat?
Aşa stând lucrurile, nu pot să nu mă întreb, doar ca simplu cetăţea care îşi iubeşte Patria: Cum să ne respecte comunitatea internaţională, cum să fie bine văzută sărmana noastă ţară printre statele lumii moderne când tâlharii de renume(deja internaţional) o jefuiesc fără pic de jenă, fără să fie deranjaţi de lege? Sau dacă, totuşi, procurorii încearcă să mişte cîteceva în acest sens, judecătorii amână procesele până procesele se prescriu. Avem mulţi juecători corupţi, care ei înşişi ar trebui să fie judecaţi. Dar Cine să o facă?
În încheiere, încerc să găsesc singur răspunsul la întrebarea: cu ce poate fi asemuit climatul politic de la noi din ţară? Cred că poate fi asemuit cu o ,,apă mare, tulbure” în care ,,lideri” politici precum Victor Ponta sau Crin Antonescu încearcă să pescuiască funcţiile cele mai înalte în stat: primul vizează postul de prim-ministru, iar cel de al doilea pe cea de (nici mai mult nici mai puţin) preşedinte al tuturor românilor. Dacă aceste năzuinţe ale lor, prin absurd, s-ar îndeplini, cred că am avea conducători pe cei mai nepotriviţi oameni. De ce? Să mă explic: V. Ponta încă nu a ajuns la maturitatea politică cerută de funcţia râvnită (sunt convins că nici nu va ajunge vreodată), cum se poate explica altfel faptul că el, care repetă mereu pe la televiziune că a fost procuror (bine că doar a fost) nu-şi dă seama că prin vocabularul său vulgar, tot timpul jignitor, chiar calomniator, la adresa guvernanţilor, în special la Băsescu, Boc şi Udrea, face mereu atac la persoană, afirmaţie plasată în sfera penalului. Iarăşi, unde este justiţia? Cum apără instituţiile statului?; Crin Antonescu, unul dintre cei mai mari demagogi din câţi am văzut până în prezent pe la televiziunile noastre, unul care ia salariul de senator la fără frecvenţă, un mare chiulău afirma în iarna acestui an, la o întrunire publică, televizată următoarele: ,,Să-l punem pe Băsescu la treabă!!!”.Chiar el spune asta, care are un procent de sub 1% la şedinţele Senatului? Dacă acum îşi permite să aibă un asemenea comportament atunci ce ar face el să se vadă preşedinte la Cotroceni? Oricum, eu mă voi gândi bine unde îmi voi da votul. Bine ar fi facă la fel toţi electorii din această ţară.
Un cuvânt pentru ziarişti: În presă, în general avem oameni bine pregătiţi, buni profesionişti, cu discernământ, apolitici şi echidistanţi, capabili de a face o analiză competentă într-o situaţie dată. Dar şi aici, ca în oricare sector de activitate, există o pleavă de intruşi, care prin incompetenţă şi prin slugărnicie fac de râs presa. Pentru că nu pot fi altfel, ne având altceva mai bun de făcut, îşi vând sufletul ,,pentru un pumn de galbeni” , devin slugi. Iar slugile, la ordinul stăpânului, mai trebui să se încadreze, cu tot ,,talentul” lor, în corul destructiv al LĂTRĂILOR.

Îmi aduc aminte, de fapt nici nu trebuie să mă forţez prea tare, că a foast odată o ,,epocă de …” în care nouă, cadrelor didactice, ni se cerea cu insistenţă, ba chiar ni se trasa drept ,,sarcină de partid”, să creăm OMUL DE TIP NOU. Iniţiatorul acestei năstruşnice idei a fost însăşi ,,Cel mai iubit fiu al poporului”. Atât de iubit încât chiar poporul, prin reprezentanţii săi, din prea mare dragoste l-a devorat. Întocmai ca în fabula, creată de mine, ,,Şvabul şi mânzul”. Scenariul, pus în scenă de un regizor autentic, mai târziu devenit celebru, s-a petrecut în timpul unei revoluţii, căreia mie îmi place să-i zic revoltă populară. Asta doar aşa ca să mă exprim mai ,,elegant”, altfel i-aşi zice lovitură de stat. Ei bine, această revoluţie de pomină, pe lângă durerosul fapt că a curmat viaţa foarte multor tineri, oameni în floarea vârstei, al căror număr real nu-l vom şti niciodată, deoarece încă mai sunt ,,structuri” care să ni-l ascundă, a mai inventat, şi ea, un ,,fiu iubit” care, discipolul primului fiind, se considera ca fiind omul providenţial (probabil că şi astăzi se crede aşa) care să ne ,,călăuzeasc”. Şi ne-a ,,călăuzit” mai bine de zece ani. În forţă. Uneori, când simţea că-i slăbeşte forţa, cu care să-i disciplineze pe ,,golani”, mai făcea apel la ajutorul ,,frăţesc” al minerilor…, mari specialişti în plantatul florilor în Piaţa Universităţii şi în mânuirea bâtei.
Începând din acest moment, cutia Pandorei fiind deschisă, toate au fost posibile. Mai ales necazurile şi greutăţile. Acum se înregistrează câteva recorduri negative, astfel:
- toate structurile statului sunt desfiinţate, apar altele cu scop decorativ,
- se crează un haos legislativ în care justiţia ,,independentă” judecă după cum o poartă capul,
- industria supradimensionată, cu care ,,trebuia” să ne mândrim, este transformată rapid în fier vechi, iar muncitorii ajung pe drumuri, oraşele construite în jurul platformelor industriale, sau a exploatărilor minere, ajung să fie considerate zone defavorizate, etc.,
- ministrul finanţelor, căruia îi plăcea să se autoîntituleze ,,Hagi al finanţelor”, prin ingineriile sale financiare face ca doar în doi-trei ani inflaţia să crească de … 300 de ori !!!,
- M.S. Regele Mihai I, care vine din exilul în care a fost aruncat de comunişti, să se închine la mormintele strămoşilor săi, este considerat ,,cetăţean străin” şi aruncat peste graniţă, întocmai ca un infractor străin.
- sub protecţia ,,părintească” a emanaţilor revoluţiei şi în spatele sloganului (tâmpit) ,,Nu ne vindem ţara” apar borfaşii şi hoţii, mulţi dintre ei deveniţi peste noapte milionari, chiar miliardari, care mai apoi devin politicieni clamaţi pe la toate televiziunile, mari ,,reformatori” şi care, culmea cinismului, ne dau lecţii de morală,
- şi multe altele pe care sunt sigur că memoria românilor le va păstra, cel puţin asta nu poate fi prescrisă.
Toate acţiunile rele, ale celor ce sunt vinovaţi de starea în care se găseşte România, sunt susţinute, foarte vocal, pe la multe posturi de televiziune, de corul LĂTRĂILOR. De ei mă voi ocupa în articolul următor.